Adrian:
Este unul dintre cântecele copilăriei mele, singurul hit #1 în topul Billboard Hot 100 pentru Otis Redding, dar abia în 1968 după moartea lui.
Ideea a apărut în anul 1967, în timp ce Otis se odihnea pe puntea unei case plutitoare la Waldo Point în Sausalito, California. Atunci a notat pe un şerveţel primul vers al melodiei şi a continuat strofele pe alte şerveţele, în timpul unui turneu prin Europa. Otis a terminat melodia în noiembrie 1967, împreună cu colabotorul lui cel mai apropiat, chitaristul Steve Cropper, iar în ziua de 10 decembrie a căzut cu avionul în Lake Monona din Wisconsin.
Poate o să ascult mai multă muzică decât politică.
DJ (ai o prescurtare de nick predestinata 🙂 ) multumesc.
Amindoua sunt bune, dar cind politica e jegoasa cum e , trebuie sa cautam si lucruri frumoase in viata.
Buna seara! Frumos blog si frumoasa muzica….sper sa ascultam mai mult de acum incolo. Cu drag…
Multumesc demeter,
Poate odata ne aduci aici niste exotisme la care bine te pricepi precum reggae si muzica jamaicana 🙂 si nu numai
Seara bună si felicitări si aici, acasă la tine!
Faină muzică, loc de plăcută, specială, relaxare 🙂
Nora, intotdeauna darnica cu aprecierile in ce ma priveste. 🙂 Ne vedem desigur si in gradina ta
Si eu am ascultat acest cantec inca din copilarie, in vremea cand nu intelegeam versurile, insa melodia insasi, acordurile line si fluide, imi redau imaginile descrise de cuvinte: a sta pe malul marii/oceanului in port si a urmari miscarea infinita a valurilor, venirea si plecarea vapoarelor, la rasarit, la apus.
Felicitari pt blog.
Multumesc pentru descriere 🙂
Ce te faci cu fotografia, care parca a fost facuta în Portugalia ? 🙂 Sau vrei sa o dam pe fado ?