Anonimul Venetian
superbul film din 1970 cu Tony Mussante si Belinda Bolkan (unde sunt zapezile braziliene de alta data ?) in care Tony din care moartea musca tot asa cum musca din Venetia inregistreaza un concert al unui anonim baroc venetian (amicul BdeComp sugereaza ca ar fi un Marcello )
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, înâlbind paretii
Pelerinii tristetii si luminii
Wagner, care si el .. a venit sa moara la Venetia in iarna anului 1883, intr-un palazzo de sec. 16. Secventa este foarte cunoscuta, fiindca este Corul Pelerinilor din Tannhauser. Desi personal nu pot sa spun ca imi place Wagner pe de-a-ntregul, fragmentul asta mi se pare extrem de frumos si evocator. Este momentul cand pelerinii, dupa intreaga calatorie (oare viata noastra intreaga nu-i o simpla calatorie?) se intorc, iar filmuletul asta imi pare ca reda foarte frumos lucrul acesta. E si tristete, e si lumina, caci drumul a fost dus pana la capat cu demnitate si curaj, in ciuda aparentei zadarnicii a intregului parcurs. (Mirela)
Dialoguri venetiene
am mai gasit un extras de pe un disc numit Dialoghi venetiani dintr-o colectie mai mare, “Mostenirea lui Monteverdi”. Fragmentul contine doua piese ale unor compozitori care au activat in asa numita scoala venetiana de la sfarsit de renastere inceput de baroc, dar care astazi pentru noi sunt aproape ‘anonimi’: Giuseppe Scarani si Giovanni Picchi. (Mirela)
Edward Hopper – New York movie1939
Detaliu (stanga sus) la Sf Francisc in Desert de Giovanni Bellini (aici tabloul din care am extras detaliul )
Ce am scris in Gradina de hirtie in februarie
Se reintilnesc la Venetia doi soti despartiti. Ea doreste sa isi refaca viata i El Mussante inregistra un disc cu o piesa gasite recent a unui autor necunoscut- Anonimul Venetian. Totul e in Venetia, respira dragostea lor sfirsita,
Ea isi da seama ca inca il iubeste si ca el este bolnav terminal de cancer dar nu dorea sa ii spuna. El o indeamna sa plece iar el ramina sa moara intr-o Venetie care agonizeaza . Memorabil totul
Un film nu prea bine primit de critica italiana dar iubit mult in SUA , Brazilia , Spania de critica si de oamenii cu care am stat de vorba. Evident si in Romania…in anii 70.
Anonimi, anonimi… Unii sunt atât de celebrii, încât o mare parte din ce au creat dispare în anonimat. Uite, de exemplu Scarlati a lasat 555 de sonate pentru clavecin. Cine sa la mai stie pe toate. Si ute ca s-a gasit unul, adevarat, iesit din comun. A realizat o inregistrae magistrala (37 de CD). Ba chiar a mai adugat una : a 556 sonata. Crezi ca s-au prins multi ? 🙂
Merci B
Chiar acum o ascult
Salut 🙂 Multzam de evocare, Lnm. Un moment memorabil, prin frumuseţe si expresivitate, ca si filmul si acest post.
Cu placere nora. Acolo la tine se intimpla multe evenimente memorabile 🙂
Concertul pentru oboi si orchestra de Marcello a mai fost numit si Conert pentru moartea unui oras. Visconti a avut idea geniala de a asocia muzica lui Mahler imaginilor din Moartea la Venetia. Dar ceea ce este cu adevarat straniu este anticiparea de catre Mahler a evenimentelor tragice ce i-au marcat viata. Mai mult, Thomas Mann, autorul la baza scenariului filmului este si autorul Muntelui Vrajit – Davos – o alta anticamaera a mortii. Dar cum vad ca am tendinta de a deveni morbid, la subiect :
BdeComp
Ma bucur de completari. Esti binevenit oricind