Le grain tombé entre les meules

Les neiges d’antan (1)

Ii revad pe Ion Vinea si pe Henriette Yvonne Stahl la noi acasa (eram copil inca): cuplul lor  elegant, eterat, rafinat pre iesit dintr-un album “de la belle epoque”. Unghiile de la miinile ei nu se mai termina, cravata lui pare innodata de vreun zeu, au ochii pierduti in departari, nu pot desigur sa gindeasca decit la lucruri nobile si deosebite, bine ca nu i-a retinut mama la masa, n-as fi suportat sa-i vad inghitind, omeneste bucate.                                              Monica Lovinescu

Le tourbillon  de  la vie     

Piesa de mai jos este creatia lui  Georges Delarue si face parte din banda sonora a fllmului din 1962  Jules & Jim  regizat  de Francois  Truffaut dupa romanul(semi autobiografic)  lui  H  Roche  cu Jeanne Moreau , Oskar Werner si Henri Serre

Melodia e cintata de  Jeanne Moreau .  De altfel muzica filmului creata de Georges Delarue e considerata de multi a fi printre primele 10 din istoria cinematografului.   Va intereseaza mai mult ? gasiti pe google. Nu ati vazut filmul, citit cartea ? nu e timpul pierdut.  deocamdata.

Girl Walk- All day

Happening si explorare urbana a unei trupe de 3 dansatori pe strada in New York (FS)

Iar capitolul 2 il putem vedea aici (FS)

http://www.youtube.com/watch?v=aVpBbBUdc3w

Locuinta in Balst- Pascal Flammer 2011

Ivare- incuietori la locuintele lui Umo Tomoaki

…………..

Ii rog pe prietenii mei ingaduitori  sa  se inscrie  cu emailul in dreapta sus, pentru a fi anuntati cind imi mai apare o postare.  Evident cei ce nu sunt deja plicitsiti de intirzierile mele. si unora si altora le urez o primavara frumoasa (De fapt ea este oricum frumoasa… trebuie doar sa ai ochi pentru ea…  :)  )

About lastnightmusic

Incercam sa aducem aici diverse "chestii": 1) Incredibil de frumoase si in acelasi timp 2) Necunoscute de tine (pe cit posibil), pe linga care, era pacat sa treci in viata asta, si sa nu te bucuri de ele.
This entry was posted in Chanson, Dans, Film, Flora Stagliari, Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink.

13 Responses to Le grain tombé entre les meules

  1. noradamian says:

    Salve! Frumos, frumos şi inspirat! 🙂

  2. Elle avait des bagues à chaque doigt,
    Des tas de bracelets autour des poignets,
    Et puis elle chantait avec une voix
    Qui, sitôt, m’enjôla.

    Elle avait des yeux, des yeux d’opale,
    Qui me fascinaient, qui me fascinaient.
    Y avait l’ovale de son visage pâle
    De femme fatale qui m’fut fatale {2x}.

    On s’est connus, on s’est reconnus,
    On s’est perdus de vue, on s’est r’perdus d’vue
    On s’est retrouvés, on s’est réchauffés,
    Puis on s’est séparés.

    Chacun pour soi est reparti.
    Dans l’tourbillon de la vie
    Je l’ai revue un soir, hàie, hàie, hàie
    Ça fait déjà un fameux bail {2x}.

    Au son des banjos je l’ai reconnue.
    Ce curieux sourire qui m’avait tant plu.
    Sa voix si fatale, son beau visage pâle
    M’émurent plus que jamais.

    Je me suis soûlé en l’écoutant.
    L’alcool fait oublier le temps.
    Je me suis réveillé en sentant
    Des baisers sur mon front brûlant {2x}.

    On s’est connus, on s’est reconnus.
    On s’est perdus de vue, on s’est r’perdus de vue
    On s’est retrouvés, on s’est séparés.
    Dans le tourbillon de la vie.

    On a continué à toumer
    Tous les deux enlacés
    Tous les deux enlacés.
    Puis on s’est réchauffés.

    Chacun pour soi est reparti.
    Dans l’tourbillon de la vie.
    Je l’ai revue un soir ah là là
    Elle est retombée dans mes bras.

    Quand on s’est connus,
    Quand on s’est reconnus,
    Pourquoi se perdre de vue,
    Se reperdre de vue ?

    Quand on s’est retrouvés,
    Quand on s’est réchauffés,
    Pourquoi se séparer ?

    Alors tous deux on est repartis
    Dans le tourbillon de la vie
    On a continué à tourner
    Tous les deux enlacés
    Tous les deux enlacés.

  3. Mirela says:

    Imi place raza de optimism si metamorfoza de la tristetea iremediabila a poeziilor lui Vinea, prin nostalgica Jeanne Moreau la exuberanta dansatoarei in strada si la increderea pe care o da ideea unei case cu ferestre mari [mi-a placut si fereastra rotunda mare si de altfel si scara de lemn in spirala – absolut superba]. Citisem undeva ca a planta ceva intr-o gradina inseamna incredere in viitor. Acelasi sentiment il am legat si de arhitectura. A te apuca sa construiesti ceva inseamna automat proiectie in viitor, speranta.

    Uite si o strofa din Vinea care mi-a placut
    Ascult pamantul, arborii, pietrele,
    drumul arcuit in tacere
    printre avantul izvoarelor,
    sub tarmii fara pasi ai stelelor….

    Am stat si am urmarit cu placere clipurile cu street dance, desi de obicei cand e vorba de termenul asta nu prea zabovesc mai mult de 30 de secunde, pentru ca de obicei e legat de hip-hop sau house. Aici insa mi-a placut tarer mult dansul acestei fete. Se vede ca are o pregatire serioasa in dans clasic, de la tipul de miscari si pozitii specifice dansului clasic pana la expresia fetei. E un soi de combinatie dans-mim, specifica dansului contemporan. Probabil ar fi fost mai usor de inteles pentru cei de pe strada daca ar fi auzit si ei muzica.

    Cred insa ca idea cea mai frumoasa cu care plec azi de aici e micul dialog dintre fata si unul din evreii ortodocsi cu care s-a intanit:
    “De ce dansezi”?
    “Pentru ca sunt fericita”
    “Ar trebui sa fii fericita tot timpul”

    • Multumesc Mirela… e aproape un eseu … ce ai scris.. E minunat 🙂

      Girl Walk Intradevar trupa celor 3 este de dansatori profesionisti iar All Day este un film – impartit in sectiuni pe youtube si vimeo. Filmul a fost facut dupa ce sectiunea 2 a capatat notorietate pe viral email. Un Interviu cu regizorul in NYTimes

      Filmul are 12 capitole. Poate fi vazut in mai multe locuri inclusiv aici la baza articolului

      Anne Marsen si echipa isi continua activitatea Acum pe 24 aprilie vor evolua la Mexico City iar pe 27 la Philadelphia.

      Multumesc pentru versuri- Minunate

      corect ce spui despre casa din Elvetia… si despre case in general 🙂 … E intradevar frumoasa si enigmatica cum spune James R Payne in Architecture Today An enigmatic house by Pascal Flammer offers a perfect platform for landscape contemplation . Personal m-a izbit faptul ca ambientul nu a fost de loc modificat, iar casa poti sa o iei ca pe o cutie acoperi groapa si peisajul ramine neschimbat.🙂
      Fotograful agreat al lui Flammer este Ioana Marinescu. Sigur se vede influenta echipei lui Valerio Ogliatti unde Flammer a lucrat citiva ani buni.

  4. Fini says:

    Frumoasă este descrierea Monicăi Lovinescu. În ochii ei de copil realul se îmbină, aproape firesc, cu latura ireală.
    Aşa cum observă Mirela, cântecul Jeannei Moreau transmite nostalgie, dar melodia este de o prospeţime contagioasă.
    Street dance abundă în improvizaţii neprevăzute. Am privit de două ori fiecare clip pentru că este interesant să urmăreşti interacţiunea dansatorilor cu trecătorii.
    Oare cum e să trăieşti în casa concepută de Pascal Flammer ?

    • Ma bucur Fini ca te vad aici 🙂
      Rubrica cu zapezile de alta data arata nu real/ireal ci un real care a existat. Zapezile chiar au existat atunci.Ei intradevar au fost frumosi, apoi au facut inchisoare politica (fragilul Ion Vinea – multi ani) dar acest blog arata in acest caz doar zapada de odinioara. Vezi oameni frumosi unii ireal de frumosi dar perechi ireal de frumoase vezi rar, Eu am cunoscut doar vreo doua.. trei intr-o viata de om.
      Despre ei sau despre filmul lui Truffaut ? Sunt ca bobul de griu intre pietrele de moara….. dar pentru noi permanente sunt momentele frumoase surprinse : melodia Jannei Moreau, un zimbet ghidus al lui Anne Marsen pe scara rulanta de la feribotul Long Island … 🙂

      Cum e sa traiesti, sa muncesti in casa aia ? (Este o casa de la marginea gospodariei asa cum sunt ele in Elvetia )
      Gindeste-te doar la cel mai frumos peisaj din muntii aceia ai tai. Si gindeste-te ca dupa ce ai ajuns acolo cu trenul, cu masina , pe jos , nu trebuie seara sa pleci acasa ci doar sa stingi lumina si sa adormi pentru ca acolo esti acasa. Sau sa aprinzi veioza si sa citesti ceva iar atunci cind intorci paginile cartii privesti din pat padurea sau pietrele tale dragi🙂 Iar a doua zi sa te trezesti in acel peisaj, separat de tine doar prin geamurile uriase si poti intr-un minut sa alergi pe cararuie sau sa incepi munca in studioul de la etaj http://www.architecturetoday.co.uk/?p=22127

      • Fini says:

        Astăzi am observat că 17 aprilie este zi aniversară Ion Vinea.

        Madrigal – Ion Vinea

        Mi-e veche inima: un menuet
        captiv în ceasul unei jucării.
        L-asculţi şi-ncerci în soarta lui să-l scrii
        altfel: să-i stingi suspinul desuet.

        Împotrivit pe singurul său gând,
        se-ntoarce-n arcuri cântecul plăpând
        şi lasă semn, ca dintr-un zbor ţinut,
        rugina lui pe degete de lut.

        Polen de chin pe albe cinci petale,
        fie-le, Doamnă, dulce nimbul pus, –
        şi iartă ornicului nesupus
        când încă plânge-n degetele Tale.

      • Fini says:

        Mulţumesc pentru link.

  5. Fini says:

    Îcuietorile sunt deosebite, una de o simplitate dobândită parcă după un studiu, cealaltă e ca o ghicitoare care te face să te întrebi ” oare pe unde se deschide?!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s