Zapezile de alta data 3 
Si aici m-am indragostit de o femeie inaccesibila: Maria de Bourgogne ducesa, suverana de Flandra ucisa la 25 de ani de calul ei la o vanatoare in padurea Wijnendale in 1482. Statuia este in Muntplein (piata Monedei)
Mai jos un slideshow de 44 poze
Daca alegi sa mori la Bruges
Am spus in alte postari cum sa mori la Venetia (Thomas Maan si Anonimul Venetian)
Acum stiu cum poti intra in Paradis via Bruges.
Mergi pe Carmers straat pustie la ora 10 dimineata iar strada se termina intr-o pajiste. Ultima cladire este un bar micut care se numeste De Verloren Hoek – La ultimul colt. 🙂
Bei o ultima bere locala Brugse Zot blonda sau Luna noua bruna si “dai coltul”
o pajiste imensa- ca paradisul – verde si plina de mori de vant- Cimpiile raiului.
Mai jos slideshow 40 poze cu acest cartier
Simbata 12 Mai la Rach3 cu o bere inainte 
Orchestra este foarte buna, Artis Dulcedo la pian este Bart Meynckens . Nu am o interpretare cu Bart pentru concertul de pian nr 3 Rachmaninov, Va puteti multumi cu un Horovitz 🙂 sau cu David Helfgott – daca tineti minte superbul film Shine
Pe un canal secundar mai putin vizitat de turisti
Muzica pentru postare ? Pai lasind Flickr sa arate atitea poduri , sa ascultam din banda sonora a filmului Podurile din Madison County si anume Doe eyes de Lenie si Clint Eastwood cu Michael Lang la pian
si Blue Gardenia cu Johnny Mathis
Va mai arat din Bruges doar , doar veti merge acolo – Am facut cam 1200 de fotografii de data asta 🙂
O sâmbătă seara romanitică “La colţul pierdut” (De Verloren Hoek) ascultându-l pe johnny Mathis.
STRĂZILE DIN BRUGES – Nicolae Ţaţomir
Dorm goticele umbre pe recele bazalt
Lucios ca solzii, vânăt ca plumburile grele,
Când peste burgul sumbru se tolăneşte-nalt
Zig-zagul de-mpietrite triunghiuri isoscele.
Pe uliţi fără bronhii de fragede livezi
Tac tâmplă lângă tâmplă medivale case.
Clipind din policrome ferestre în amiezi
Şi aţipind în lenea amurgurilor joase.
Lagune-adânci îşi mişcă tentaculul fluid
Lent ruginind zăvoare şi înverzind pereţii
Şi poduri gri de piatră arcadele-şi închid
Sub pâcla viloletă a nordicei Veneţii.
Nici o lumină albă nu pâlpâie-n granit
Decât în geometria cu galaxii de stele
Din albele dantele ţesute ca un mit,
Din veşnicul miracol al albelor dantele.
Şi străzile de piatră se smulg din noaptea lor
Oprindu-se cumplite la fiece fereastră
S-asculte cum se naşte lumina din fior
Şi frumuseţea albă din liniştea măiastră.
Şi când răsar din umbră înzăpeziţi atoli,
Străvechiul burg tresare la magicul andante
Al degetelor albe ca nişte dulci bemoli
Pe portativul zilei şi-al vieţii trepidante.
Trec meşterii în piatră pe străzile-n amurg
Să urce geometria luminii pe frontoane
Şi străzile de piatră din împietritul burg
Gonesc mai îmblânzite şi parcă mai umane.
Bruges, Belgia, 1964
Felicitări! Fotografiile ne-au transpus total acolo! După atâtea frumuseți îți dorești să mori de mai multe ori!