The Natural Philosophy of Love adusa de Ezra Pound in secolul 21

Doua carti splendide practic gratis (1):
Physique de l’amour: essay sur l’instinct sexuel de Remy de Gourmont
si traducerea in engleza a lui EZRA POUND continand si Postcriptul sau :
The Natural Philosophy of Love in 1922
In postscriptum Pound confirma conexiunea intre copulatia completa si profunda si dezvoltarea cerebrala.

(1) Gratis pentru ca versiunea franceza versiue Gutemberg.org e aici https://www.gutenberg.org/files/46444/46444-h/46444-h.htm
iar traducerea lui Ezra Pound este pe Amazon format Kindle cu 0.99 $ ! (azi inca era)

Cartea scrisa in secolul 19 prezentata de Ezra Pound in secolul 20 pentru secolul 21 ! Pound da sens sporit si actual cartii traduse si postscriptumului

Ce stiam noi (eu inainte de a citi cartea si notele lui Pound ): creierul este organul nostru sexual si transmite ordinele mai jos este imbogatit de feedback-ul organelor care ajuta la dezvoltarea activitatii cerebrale

Dau doar cuprinsul Capitolului XX in franceza (2)

Acord et désaccord entre les organes et les actes.—Les tarses du scarabée sacré.—La main de l’homme.—Adaptation médiocre des organes sexuels à la copulation.—Origine de la luxure.—L’animal est un système nerveux servi par des organes.—L’organe ne détermine pas l’aptitude.—La main de l’homme inférieure à son génie.—Substitution des sens l’un par l’autre.—Union et rôle des sens dans l’amour.—L’homme et l’animal sous la tyrannie du système nerveux.—Usure de l’humanité compensée par ses acquisitions.—Les héritiers de l’homme.

Ezra Pound: “As you read M. de Gourmont’s work it is not any particular phrase, poem, or essay that holds you, so much as a continuing sense of intelligence, of a limpid, active intelligence in the mind of the writer.” —

Dau un fragment din Postscriptul lui Ezra Pound (in traducerea de pe Amazon)

French luxe; the phrase “the exercise of pleasant lusts” is perhaps as near as I can come to a definition of luxure.—Translator. TRANSLATOR’S POSTSCRIPT “Il y aurait peut-être une certain correlation entre la copulation complète et profonde et le développement cérébral.” Not only is this suggestion, made by our author at the end of his eighth chapter, both possible and probable, but it is more than likely that the brain itself, is, in origin and development, only a sort of great clot of genital fluid held in suspense or reserve; at first over the cervical ganglion, or, earlier or in other species, held in several clots over the scattered chief nerve centres; and augmenting in varying speeds and quantities into medulla oblongata, cerebellum and cerebrum. This hypothesis would perhaps explain a certain number of as yet uncorrelated phenomena both psychological and physiological. It I would explain the enormous content of the brain as a maker or presenter of images. Species would have developed in accordance with, or their development would have been affected by, the relative discharge and retention of the fluid; this proportion being both a matter of quantity and of quality, some animals profiting hardly at all by the alluvial Nile-flood; the baboon retaining nothing; men apparently stupefying themselves in some cases by excess, and in other cases discharging apparently only a surplus at high pressure; the gateux, or the genius, the “strong-minded.” I offer an idea rather than an argument, yet if we consider sider that the power of the spermatozoide is precisely the power of exteriorizing a form; and if we consider the lack of any other known substance in nature capable of growing into brain, we are left with only one surprise, or rather one conclusion, namely, in face of the smallness of the average brain’s activity, we must conclude that the spermatozoic substance must have greatly atrophied in its change from lactic to coagulated and hereditarily coagulated condition. Given, that is, two great seas of this fluid, mutually magnetized, the wonder is, or at least the first wonder is, that human thought is so inactive. Chemical research may have something to say on the subject, if it be directed to comparison of brain and spermatophore in the nautilus, to the viscous binding of the bee’s fecundative liquid. I offer only reflections, perhaps a few data. Indications of earlier adumbrations of an idea which really surprises no one, but seems as if it might have been lying on the study table of any physician or philosopher. There are traces of it in the symbolism of phallic religions, man really the phallus or spermatozoide charging, head-on, the female chaos. Integration of the male in the male organ.

Sinestezie 1

Voltaire (V), Ezra Pound (EP), Kees van Dongen (VD), Branduardi (AB)

Te vei mira ca un batran de 80 ani
Poate sa-ti scrie mai departe versuri
Si Tibul putea spune despre moartea lui
Delia, as vrea sa privesc spre tine murind

Si Delia insasi disparand treptat
Uitandu-si pana si frumusetea

Impresii dupa Voltaire / Catre Madame Lullin de Geneve (Ezra Pound) Traducere Radu Vancu

(Voltaire) Disait Tibulle a son amante Attacher mes yeux sur tes yeux
Te presser de ma maine mourante.

(Thibul) Te specte suprema mihi cum venerit hora. Et tenem moriens, deficiente manu

(VD)Litografiile originale la Princesse de Babylon (1948) de Voltaire (1768)
(AB) Il sultano di Babilonia e la prostituta si fratele Francisc. https://www.youtube.com/watch?v=DJywevdNeGw

NOTA BENE
Poemul original al lui Ezra Pound este aici : https://internetpoem.com/ezra-pound/impressions-of-francois-marie-arouet-de-poem/
Poemul lui Voltaire este aici : https://www.poetica.fr/poeme-513/voltaire-a-mme-lullin/
Referinte la cartea La Princesse de Babylone a lui Voltaire si litografiile originale ale lui Kees Van Dongen precum si textul si contextul melodiei lui Branduardi se gasesc

Craiova vazuta din car

“Craiova văzută din car e cel mai frumos oraș din lume,

Rămân și acum încremenit când mă gândesc, îmi lasă gura apă.

Era și primul oraș care îmi ieșea în cale,

Poate și asta contează, aveam retina proaspătă, fără gunoaie

Și i-am descoperit dintr-o dată întreaga strălucire,

De acolo din pisc, de la ulm, deasupra Șimnicului. “
(Marin Sorescu)

( Am fost 3 zile la Craiova si am bantuit pe strazile din cartierul copilariei. Am facut poze, le-am pus pe facebook dar le pun si aici spre conservare. Singurul element nou este pus in final: Radu Lupu – Schubert – Impromptu no.3 )
Craiova strada Bujorului.

Grifonii maiestuosi ai copilariei. Casa Stefan Popescu cca 1900, pe str gen Dragalina nr.1, Craiova (pe vremea mea : maresal -(bolsevic) -M. Frunze),

Zidaria este perfecta vizibila si uscata la fundatie, casa rezista cu stoicism si optimism cu stucaturi cu tot. O bucurie sa o revad.

Craiova 1890-1920

Stilul ? Care e stilul ?

Este o meteahna pur romaneasca in paginile fb cu arhitectura din ultimele 2 secole sa stabilim stilul cladirii iar cititorii ne intreaba imperativ : care este stilul? Rezulta un raspuns de tip strutocamila: influente artnouveau pe un neogotic eclectic cu un steag artdeco etc

Dupa calatoria la Craiova revazand cladirile din cartier (1890-1920) am remarcat ca toate au ceva comun. Turnulete, ancadramente, lucarne in cladiri cu structuri cam similare, cu partiuri aproximativ similare. Toate cu proportii frumoase. Le-am regasit in Bucuresti.

Doar primii arhitecti au fost francezi, care au trecut pe aici: Albert Galleron (cel cu Ateneul si Banca Nationala) care proiecteaza la Craiova Casa Valimarescu, Adotti italianul, Maimarolu romanul lucrand la paris in Atelierul lui Gaudet. Paul Gauttereau cu care dupa CEC in Bucuresti proiecteaza palatul lui Jean Mihail. Redont cu fratele, cel care a proiectat parcul Romanescu din Craiova cu care a luat medalie la Expo la Paris in 1901 , dupa ce a proiectat Cismigiul.

Acestia sunt corifei care au trasat linia. Apoi au venit arhitecti romani si antreprenori italieni care au proiectat/executat impecabil case foarte frumoase dar respectand

1 -ce a vazut nevasta-mea la Paris

2 – sa aiba ceva din palatul lui Gogu Vorvoreanu sau Jean Mihail.

Zis si facut:

Asa au aparut casele si micile palate minunat executate cu proportii bine alese proiectate de arhitecti mai putin cunoscuti sau de antreprenori direct ca Dalla Barba si Peresutti autorii casei in care m-am nascut , a inca 2 pe strada mea, si zeci in toata Craiova.

Asa au aparut superbele case pe care le priveam adolescent cand ma intorceam de la film din centru la ora 23 ( atunci ultimul spectacol eta la 9-11 pm) intr-o Craiova pasnica sub un cer plin de stele

Chitarra romana

‘Sotto un manto di stelle

Craiova (Roma) bella mi appare

Concluzia: Stilul este derivat din cererea clientului : “Vreau ceva ca la Paris ! “

Solitario il mio cuor’

(Claudio Villa , il canta si Pavarotti)

Asa au aparut casele prin “imitatie creativa”

Casa Feraru, Casele Dianu, Casa Poenaru, Casele N. Pop, Casa G. Pleşa, Casa N. Ghizdăvescu, Casa Schina, Casa Cănciulescu etc.

Cred ca rezolv in mintea mea problema :

Desi nu avem in Bucuresti nici o cladire 100% ArtNouveau sau 100% ArtDeco (inclusiv mobilier) totusi pe piata se vorbeste despre sute de cladiri integrabile.

Modelul real si raspunsul la intrebarea din antet este :

Vreau o casa ca la Paris dar si cu lucarnele de la Vorvoreanu !

Craiova cu riduri si fara

Cartierul copilariei. Edificat in 1890-1920.

Terenurile boieresti cumparate de primarie si lotizate. Sud-vest de centru intre strazile Petre Carp, Ulmului,Eugeniu Carada,Dragalina, Bujorului, Macedonski

Am intilnit aceiasi unitate de stil la cartierele Art deco evreiesti din Anvers si Riga.

Rezidentii: mosieri mijlocii arendasi, industriasi, avocati, profesori, comercianti plus emigratia din Moscopole.

Arhitectura: Arhitecti francezi si romani cu studii la Beaux Arts

Antreprenoriatul si executia: Executanti italieni imigrati 1850- 1930 din zonele Friuli, Veneto, Giulia . extrem de buni lucratori, din familii cu peste 6 copii. Au fost adusi de Pera Opran. Comunitate ajunsa la 5000 membri

Italienii au pastrat tipologia si partiurile initiale si au construit case noi mixand si multiplicand formele si elemente de fatada care apar in toata zona.

Detaliile extraordinar de bine lucrate, iar majoritatea rezista perfect dupa 100 ani.

Fundatiile de caramida descoperite si sanatoase.

Procentul de cladiri restaurate corect pare mai mare decat in Bucuresti.Stilul convine noilor proprietari iar detaliile sunt perfecte. Casele craiovene sunt mai pretioase decat terenul aferent iar in Bucuresti este cam invers drept care multe case in Bucuresti, sunt lasate sa se darame.

In fata casei in care am copilarit, 18 ani edificata de Carlo Dalla Barba si Giovanni Battista Peressutti. Str Ulmului, fosta Pompiliu Stefu, fosta Rosiori

Vecini de-ai mei de copilarie … Casa lui Mihnea pe Armata Poporului (acum ii zice Petre Carp) a doua de la intersectia cu Ulmului , Dupa 100 ani, caramida, si detaliile de etansare acoperisului rezista cu brio. Multumita lucratorilor emigranti italieni extraordinari. Si a arhitectului francez care a proiectat o casa iar zeci de craioveni si mesteri italieni au folosit elemente de proiecte si au creat zeci de case diferite cu elemente comune

Strada 24 Ianuarie, Fratii Buzesti

Februarie in parc

Craioveni: Jean si casa lui

Craiovence (al doilea portret de Constantin Lecca insurat cu o Otetelisanu )

Un craiovean: doctorul , pictor Ion Tuculescu

Doamna boieroaica craioveana din familia Bals. .. Pentru mine cand ma gandeam la o boieroaica imi venea in memorie imaginea asta. Ma opream la ea minute in sir. Ma fascina ( aveam 9 ani, directoarea muzeului Tanti Luci, era prietena mamei , iar eu alergam liber prin muzeu ). Pictor; Iosif August Schoefft. 1836

La sud de graniţa, la vest de soare.

“Intre toate discurile tatălui ei, cel mai mult îmi plăcea cel cu concertele de pian ale lui Liszt:căte un concert pe fiecare parte.
Aveam două motive să iubesc discul acela: în primul rînd, învelitoarea era foarte frumoasă, iar în al doilea rînd, nici una dintre cunoştinţele mele – cu excepţia lui Shimamoto, bineînţeles – nu ascultase concerte pentru pian de Liszt , şi zău că numai la gîndul acesta îmi zvăcnea inima în piept de bucurie.
Descoperisem o lume pe care cei din jurul meu nu o ştiau – ca o grădină secretă în care doar mie mi s-a permis accesul. Cînd ascultam concertele lui Liszt, mă simţeam înălţat pe un alt plan existenţial, cu o treaptă mai sus decît oamenii obişnuiţi.”(11)
https://youtu.be/OxzwEPB4Gd0

https://www.youtube.com/watch?v=OxzwEPB4Gd0

“Undeva, departe, se auzea melodia lui King Cole, La sud de graniţă. Bineînţeles, căntecul lui Nat King Cole era despre Mexic, dar la vremea aceea habar nu aveam despre ce e vorba. Cuvintele „la sud de graniţă” aveau o rezonanţă ciudată, atrăgătoare. Ori de cîte ori ascultam melodia, eram convins că trebuie să fie ceva minunat la sud de graniţă. Cînd am deschis ochii, Shimamoto îşi mişca încă degetele pe carourile fustei. Undeva în trupul meu am simţit un fior dureros, dar nespus de dulce.”(15)
https://youtu.be/bvswAge6VS0.

Pages: 1 2

Pasarea arc

” Cand a sunat telefonul fierbeam spaghete in bucatarie si fredonam Cotofana Hoata a lui Rossini care se transmitea la radio . Consider ca muzica aceasta se potriveste perfect cu prepararea spaghetelor ” (Haruki Murakami Cronica pasarii arc, 2004 Polirom, pag 8 )

Cand se incheie Serenada pentru coarde a lui Ceaikovski, incepu o piesa mica de pian care suna intrucatva ca Schumann. Im era familiara dar nu puteam sa imi amintesc titlul. Cand se sfirsi, crainica anunta ca a fost vorba de scenele padurii nr sapte de Schumann intitulata “Pasarea Profetului” . Mi-am imaginat-o atunci pe Kumiko rasucindu-si soldurile sub celalalt barbat, ridincandu-si picioarele, zgariidu-i spatele cu unghiile , salivand pe cearsaf. Crainica reveni explicand ca Schumann a creat o scena fantastica in acre o pasare misterioasa ce traia in padure prevestea viitorul. (Haruki Murakami Cronica pasarii arc, 2004 Polirom)

Pages: 1 2

Grauntza de erotism in marea literatura

Literatura erotica este un gen minor, cum sunt romanele politiste sau SF

Marea literatura nu a fost niciodata erotica dar NU exista o literatura mare care printre altele sa NU fie si erotica.
1
Adolescent fiind reciteam pasajul din Rascoala lui Rebreanu cu Nadina violata de Petre. Multe prietene de acelasi leat cu mine mi-au marturisit mult mai tirziu ca exact in aceeasi epoca, Rascoala lui Rebreanu era batatorita si se deschidea automat la acele pagini.
2
Recitiri:
-Yasunari Kawabata : Casa frumoaselor adormite
-Alberto Moravia: Frumoasa romana

Kawabata:
Povestea scriitorilor japonezi a inceput in viata mea in frageda tinerete cu Rashomon al lui Akutagawa , ca urmare a filmului lui Akiro Kurosawa.din 1950. ( Liceeni fiind filmele lui Akiro Kurosawa erau la varful varfului.)

Apoi tarziu dupa 2000 am intrat in zodia lui Murakami din care nu am mai iesit.

Ceva ciudat 1 : Citeam o carte, imi placea mult si imi spuneam. Nici o alta carte a lui Murakami nu poate fi mai frumoasa ca asta. Apoi o citeam pe urmatoarea si constatam ca urmatoarea era mai altfel si mai frumoasa ca cea dinaintea ei.
Am prins apoi gustul lui Kawabata si a celorlalti japonezi contemporani.

Ceva ciudat 2: in legatura cu scriitorii japonezi contemporani. E o altfel de literatura.
Aceiasi impresie o gasesc intr-un eseu al lui Vargas Llosa, care povesteste ca a fost incantat la finalul unei carti de Janichiro Tanizaki citita in franceza.

” Eroina principala, dupa ce a trecut prin tot felul de incercari, s-a inchis in casa pentru a pregati o delicioasa mancare de peste. Mult timp m-a obsedat acest final neprevazut, in care suferinta ducea spre un festin culinar.”
Insolitul delicat se destrama atunci cand un prieten japonez ii explica autorului, ca acel fel de peste este otravit, deci eroina de fapt nu se regaleaza ci se sinucide.

I’ll be back soon … cu Casa frumoaselor adormite…

Rashomon. sau Versiunile subiective, alternative si contradictorii asupra aceluiasi incident

M-a impresionat de copil nuvela Rashomon a lui Ryunosuke Akutagawa. (apoi filmul lui Akiro Kurosawa cu Toshiro Mifune)
Este vorba de o crima iar cei cativa martori povestesc versiunile lor. Versiunile sunt complet diferite una de alta. De atunci am inceput sa am dubii ca exista totdeauna un singur adevar, o singura istorie adevarata.
Acum vad ca exista un Efect Rashomon

Ca o galeata de apa aruncata pe mozaic…

La Piazza Armerina in Sicilia,un ghid tanar, foarte bun si doct cu opinii personale puternice, (Polifem este cea mai buna lucrare) a aruncat o galeata de apa pe pardoseala de mozaic.

Erau acolo 3.000 de metri patrati de mozaic dar apa aruncata pe o bucata de o jumatate de metru patrat, a aratat luminozitatea, stralucirea, frumusetea,proapetimea incredibila si a sugerat ce extraordinar este restul pe care nu avem timpul,ochii sa il vedem in adevarata lui lumina.

Gandesc ca tot asa trecem pe langa oameni dar nu avem ragazul si imaginatia sa ii vedem asa cum sunt ei de fapt, asa cum se simt ei de fapt

Villa Romana del Casale . Celebrissim este mozaicul din “sala celor 10 fete” “Fetele in bikini”. care fac atletism.. in peristilul vilei

Nu prea se stie ca : In Roma antica femeile puteau si faceau sport,exercitii si sporturi de echipa, doar ca nu puteau sa se intreaca cu barbatii si purtau un bikini in timp ce barbatii puteau face sport goi. Si in Grecia Antica femeile faceau sport in aceleasi conditii

In cubiculum (dormitor) langa galeria Polifem, este poate cel mai erotic mozaic din lumea romana

Re-recitind Ghepardul (II)

Mesajul Cartii:

“Daca vrem ca totul sa ramana asa cum este trebuie ca totul sa se schimbe “ – ii spune nepotul Tancredi printului Salina inainte de a se inrola in armata lui Garibaldi.

Mesajul incearca sa scoata Sicilia din nostalgie si decadenta.
Suspectez, acum ca motivul important pentru care am mers anual in Sicilia este fictiunea, iluzia care prin cuvinte scapa de realitate.

Lupta de 2 zile pentru intrarea in Palermo, unde bourbonii au fost infranti , a avut loc la Podul Amiralului spre iesirea din Palermo .

Fapt 1

Din 1957 nu a mai aparut in Europa un roman la acest nivel al delicatetei texturii, fortei descriptive si puterea creatoare.
scriitorul este si el un print cu descendenta pana la Tiberiu I , imparatul Bizantului in sec. 6

Fapt 2

Editura Mondatori l-a refuzat. Elio Vittorini si editura Einaudi l-au refuzat. Rusinea a spalat-o Giorgio Bassani ( cel cu cartile din colectia secolul XX rascitite : Gradinile Finzi Contini si Batlanul )

Pentru mine librariile si editurile italiene erau ceva divin. (Cand am ajuns in Italia prima oara , intai am intrat in librariile Mondatori si Feltrineli cu sfiala si religiozitatea de a intra intr-o mare catedrala )

Am inteles multe zeci de ani mai tarziu , ca Vittorini avea propriile romane de publicat, si ca oamenii momentului militau pentru “leteratura impregniata ” (angajata) Sartre , Gramsci , in care scriitorul este si dedicat moral, politic, angajat . Erau cum s-ar spune: “pe linie”.

Gerniul este ceva mai complicat , mai arbitrar si de ce nu… mai retrograd

Revin la fictiune

Fictiunea de care avem nevoie noi toti ( sau macar noi cei peste 65 ani)

O fictiune nu este acea realitate in care traim ci o iluzie care prin cuvinte scapa de realitate si creaza o realitate paralela. Lumea lui Desi e construita din elemente istorice ea respinge istoria oferind o himera convingatoare.
Realitatea in care traim este insuficienta. iar noi suntem mai saraci decat ce inventam sau visam
Dupa ce treci de 65 ani intelegi de ce ne cufundam in iluzie. Daca von Auchenberg din Moarte la Venetia evadeaza in calatorii sperand ceva, in Ghepardul, fictiunea fals istorica este cea care ne tine pe picioare.

Realitatea in care traim este insuficienta. iar noi suntem mai saraci decat ce inventam sau visam.
Asta face extreme de valoros romanul lui Lampedusa.

Exemplu:
Ma intorceam pe strada Naumachia di Catania in noaptea de bonanno 2018, noapte clara, printre munti de gunoaie ce urmau sa fie ridicate dimineata. Gunoaiele (nemirositoare) batute de lumina lunii aveau reflexe si traluciri incredibile.Printre ele zaream portocali cu portocale salbatice coapte, ceva palmieri, fragmente de fatade cu tencuieli cazute dar aflate pe pilastrii antici, amorasi, grifoni si flori de stucatura. Erau o lume de vis. Am revenit pe lumina. Gunoaiele fusera ridicate, iar soarele puternic nu mai dadeau cladirilor coscovite aerul de basm din noaptea anterioara.

La fel ca sicilienii cand ajung acolo in insula pot visa. Multi ani consecutivi merg in Sicilia dupa ce multi ani in urma trasesem cu creionul o linie orizontala pe harta , ce trecea prin Roma , spunandu-mi Mai jos de aici nu merita calatorit.

Pozele. Am cca 200 de fotografii cu locuri palermitane legate de Giuseppe Tomasi de Lampedusa , Principele Salina, si Ghepardul
In principal in cartierele din Palermo legate de subiect. Pun cateva aici din zona Cala, Kalsa, Marina ,Loggia precum si pe Via Lampedusa palatul Braciforte unde s-a nascut autorul cala,
Palazzo Lampedusa alla Marina in via Butera 28, biblioteca, palazzo Lanza Tomasi.

De ce re-recitesc “Moarte la Venetia”

Pai:
E in urma ascultarii lui Gustav Mahler, complet, in special s3, s5 cu celebrul adagietto (inclusiv dupa filmul Ter vazut recent) si de relatia lui cu Thomas Mann.

Eu:
Eu la 33 ani (varsta de cumpana) dupa o meningita severa convalescent fiind dupa meningita am stat cateva luni la sanatoriul de la Barnova. Ajungand acolo am urcat pe un drumeag pe langa gara, printr-o padure deasa (Selva oscura- Inf. 01, Dante)iar sus dintr-odata pe culme a aparut sanatoriul frumos sub lumina! Exact cum mi-l imaginam citind “Muntele vrajit” al lui Thomas Mann.

Mann:

Surpriza asta m-a facut sa cer de acasa restul cartilor lui necitite inca.
Atunci l-am aprofundat pe Mann si tot atunci am citit “Moarte la Venetia”.
Cand am citit-o prima oara era doar sub impresia lui Mann, apoi a aparut Mahler si apoi Dunn si filmul prost al lui Visconti

Venetia trista pentru mine :
Am vizitat Venetia de mai multe ori. Frumoasa dar sfasietor de trista pentru mine. Cateva motive:

Amintirea mortii ce va sa vie presimtita curand,dupa vizita lui Eminescu, bolnav, dus acolo de Chibic https://www.versuri.ro/versuri/mihai-eminescu-venetia/

Amintirea puternica a filmului Anonimul Venetian cu Tony Musante. cu piesa Venise va mourir cantata de Frida Boccara si evident cu adagioul emotionant la Concerto in Do min di Benedetto Marcello https://www.youtube.com/watch?v=9VHs7TxkFMw (Apasati linkul rogu-va : Merita vazut de fiecare data)

Amintirea drumurilor triste ale lui Ezra Pound plecat definitiv si dezamagit din America.

Gustav von Aschenbach, Thomas Mann, Gustav Mahler. Deci Cartea:

Cartea transmite asociatii, simboluri si ecouri precum “Metamorfozele” lui Kafka de pilda.

Apropierea de Mahler este vizibila, Mann fiind la Venetia inainte de a scrie cartea, in timp ce Mahler murea.
Aveam 33 ani la prima citire cand credeam ca vazusem mai multe ca multi iar cei trei: Mahler, von Aschembach si Mann erau la cca 55 ani la culmea realizarii sociale, austeri, solitari, si nu ii intelegeam.Atunci se trezeste in von Aschenbach dorinta de calatorie si isi populeaza mintea cu imagini exotice, viseaza o lume feroce,barbara diferita de viata lui de atunci de om clasic si supercivilizat. Si pleaca.

Acum eu ii inteleg altfel 47 ani mai tarziu. De fapt ei sunt pedepsiti pentru ca au descoperit prea tarziu, si doar ca IDEE, placerea trupeasca.
Abisul pe care trupul pe care il stapanise si cel din prezent care emancipeaza si supune spiritul.

Baletul
Realizat de Bejart adagietto este uluitor de potrivit.
Jorge Donn arata perfectiune si vulnerabilitatea. Cred ca atat Mahler cat si Mann ar fi iubit acest balet.
https://www.youtube.com/watch?v=NZRP82oWdtY

Filmul
Filmul este minunat prin actor,prin scenografia hotelului care (citesc, se poate redeschide de investitori cu suma de 15 milioane euro cu stralucirea din film) si prin folosirea S3 si S5 plus schimbarea profesiei lui von A din scriitor (Mann) in compozitor (Mahler) prin actorul principal Dirk Bogarde, ce este si scriitor si artist plastic In rest Visconti e lamentabil distrugand de dragul facilului gingasia romanului.

Ghepardul si Tar (sau despre: temporalitate si tempo)

Ghepardul
Am re-recitit Ghepardul, dupa zeci de ani si am locuit intreaga luna aprilie in Kalsa, batind drumurile palermitane ale lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa incercand sa il privesc cu ochii lui. Am cercetat si am cautat pe trei cai:
1) Urmele lui Lampedusa pe strazile Palermo

2 Cum a reusit sa scrie Giuseppe Tomasi, acest prim si ultim roman al sau, care pentru mine nu are egal din 1957 si pana azi. De ce ma fascineaza romanul . De ce romanul a fost respins de st refuzat de Elio Vittorini si editura Mondatori si acceptat de Bassani postum.

3 Urmele printului Salina si ale Ghepardului pe strazile Palermo

1 Urmele

Am incercat sa privesc Palermo si cu ochii lui GT di Lampedusa pastrand in memorie un fragment dintr-o scrisoare:

“Sicilienii evita sa infrunte realitatea, preferandu-i o toropeala onirica….. “Visul, dragul meu Chevalley, visul este ceea ce isi doresc sicilienii: ei il vor ura mereu pe cel ce vrea sa ii trezeasca.”

Romanul reuseste aceasta imposibilitate de care sunt apropiat in ultimii ani: aceea de a transforma viata in vis , lumea obiectiva , temporalitatea si actiunile acesteia in subiectivitatea si atemporalul himerei si inventiei

Am batut zilnic drumurile lui :

Chiesa della Catena, Mura delle Cattive.

Barul si patiseria Mazzara, unde Giuseppe Tomasi petrecea diminetile, ani de zile, stand singur la o masa si scriind.

Piata Garibaldi cu ficusul de 300 de ani,

Imaginand seratele literare in salonul lui Bebbuzzo Sgadari di Lo Monaco in Corso Scinà 109, in coltul pietei Edoardo Alfano,

Urmeaza partea a doua

Pana atunci un film recent legat de multa muzica de Elgar5 cu Dupre , de Mahler legat de Alma, 5 cel cu adagietto din filmul lui Visconti cu Moartea la Venetia a lui Mann – recitita recent, Ii doresc lui Cate Blanchett sa primeasca Oscarul anul acesta pentru actorie.

Tar,

psihodrama 2022
Lidya Tar(Cate Blanchett), geniul feminin fictional, castigatoare EGOT(adica cate un Emmy, Grammy, Oscar si Tony), dirijor principal la Filarmonica din Berlin, se lupta cu demonii trecuti si prezenti.

Surprize pentru mine: Stim ca, de peste trei secole, termenii muzicali sunt in limba italiana.
In film prima oara apar pentru mine doua concepte evreiesti “teshuvah”- intentia …si “kavanah” – reintoarcerea, discutate de dirijoare – cu mari afinitati pentru Leonard Bernstein (concertele pentru tineri, pe care le umaream la tv in adolescenta)

Ea vede Kavanah ca respectare a intentiei originale a compozitorului care i-o impune dirjorului (e delicios mai incolo gandul rostit ca Ea vrea sa scoata la iveala gandurile ciudate nespuse ale lui Mahler in simfonia 5, incercand sa o crediteze pe Alma Mahler )

Ea vede “Teshuvah” drept credinta ca dirijorii pot controla tempoul suspendand timpul (ea ridicand bagheta pana in momentul in care dirijoarea considera ca poate continua ) ei insisi

Dau aici si Lista celor 38 piese , 23 de descrieri ale momentului. din film ce vor fi preluate pe un vinil Deutsche Gramophon in 20.01.2023. aranjate de Hildur Guðnadóttir.

Este un dar mare. Pot asculta multe ore concerte integrale. O fabuloasa ocazie de ascultat si reascultat, incepand de la Here’s That Rainy Day – Al Kay pana la Elgar: Cello Concerto in E Minor, Op. 85 (O paralela cu cel stiut de noi interpretat de du Pres sub bagheta lui Baremboim ci de Sophie Kauer, London Symphony Orchestra ) si da, da, da, Nr 5. Mahler

https://soundtracki.com/tar-soundtrack-2022

Jocul actorilor este splendid. Stiti ca nu fac spoiler. Dau de aceea doar lista de quotes memorabile (si sunt multe). https://www.moviequotesandmore.com/tar-2022-movie-quotes/ Dar si filmul trebuie vazut.